Din nou toamna

Afara-i toamna, frunza ‘mprastiata,
Iar vantul svirle ‘n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr’un cias gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zinei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat’aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scanduri…
Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.

(Mihai Eminescu)

Privind in sus

Uneori nu ne ramane dacat sa privim in sus. Ce altceva putem face?

Calea pe care pasim este una plina de necunoscute si nu intotdeauna ne duce acolo unde am vrea. Uneori stam intre statii si asteptam trenul spre urmatoarea destinatie si el nu mai vine, sau poate in timp ce stateam pe peron eram preocupati de altceva si trenul a plecat fara noi. Sau poate noi am vrut sa nu ne urcam in acel tren. Sau poate am  coborat din el inainte de a ajunge la destinatie.

Remuscari si regrete… regretul ca ai esuat, regretul ca inca o data ai gresit si ca defapt nu exista un tren al tau si toata viata esti un calator fara bilet in trenurile altora.

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru­găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă­cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”                   Octavian Paler “Viata ca un peron”