Si nu a nins…

Anul acesta a nins atunci cand s-au implinit 13 de ani de cand Ella a plecat sa isi gaseasca linistea si pacea si atunci cand  am redevenit eu… oficial cu o poza sinistra :)

Anul acesta nins pentru ca desi mi-a fost dor de tine te-am simtit langa mine, anul acesta a nins plimbandu-ma pe strazi familiare dar care nu imi mai sopteau nimic din ceea ce am lasat in urma. Anul acesta a nins in prima zi de Craciun.

In dimineata primei zile de Craciun priveam pe fereastra, savurand cafeaua cu lapte si ma gandeam ca singurul lucru care lipseste ca sa fiu fericita cu adevarat este sa ninga… si a nins … cu fulgi mici si rari… dar a nins ca o indeplinire a dorintei mele de Craciun, pentru ca altceva nu mai imi doream… am deja totul…

Anul acesta am lasat in urma tot cea fost trist si ce mi-a intunecat sufletul, am lasat ca tot ce e sufoca incet sa se scurga pe langa sufletul meu, toata apasarea norilor grei de iarna care fac ca drumul meu sa fie inzapezit si greu de parcurs. Asa ca nu a nins in sufletul meu, doar spoardic pe fereastra…

Lykke Li – I Follow Rivers

Andreea

Andreea… e copilul uitat… e copilul ce a ras si a plans  din toata inima.

Andreea radea in fiecare zi. Andreea era spontana si cu lipici. Andreea stia sa iubesca asa cu doar copii stiu, inocent si cu daruire. Andreea spunea ce ii trecea prin minte. Andreea stia sa viseze… si sa spere…

Andreea era trista.Andreea plangea mult si avea atacuri de panica.Andreea traia cu frica. Andreea nu vedea dincolo de norii grei. Andreea isi dorea sa nu mai fie…

Andreea a incetat sa mai existe o data cu Ella, de parca fara ea existenta ei ar fi fost inutila, si intr-un fel, nu putea exista fara ea, pentru ca Andreea existase pentru a o intanli pe Ella si pentru ca astfel tot ce crezuse sa primeasca suprema confirmare si apoi sa … devina altceva. Dar il loc de transformare … a preferat sa se intoarca la locul de unde aparuse.

Andreea inca mai rade, Andreea inca mai plange si inca mai iubeste , sunt  zile cand o mai aud si imi spune ca nu ar fi crezut niciodata ca visele ei se vor indeplinii dar imi sopteste sa mai si zambesc sa rad mai mult si sa traiesc cu sufletul.

As vrea, as vrea dar ranile, ranile care nu se inchid , sunt ale ei si desi ea nu le mai simte eu le port in fiecare zi. Si doar in zilele cand pot zambi cu adevarat ii las libertatea de a fi din nou ea…. adica toata un zambet, aiurita, cocheta si mereu … iubita, asa cum ar fi trebuit un copil, din toata inima si cu daruire.

Niki & The Dove – The Drummer