Archive for the ‘ Vise ’ Category

Ajunge!!!

Ma gandesc ca dreptul la exprimare si libera opinie este garantat de constitutie, dar uitandu-ma astazi in jurul meu incep sa am indoieli dar cred in acelasi timp ca trebuie, de acolo, din lautrul meu, sa scot acest venin ce imi amaraste gura si sufletul. Asa ca strig cat de tare pot : AJUNGEEE!!!!!!!!!!!!!!

De multe ori ma gandesc ca imi este rusine ca sunt roman, ca impart acest pamant cu acesta natie care de cele mai multe ori se ghideaza dupa motto-ul: “Las’ ca este bine asa! Poate fi mai rau!” dar eu spun astazi ca NU, nu poate fi mai rau si AJUNGEEEE!!!! Ajunge cu frica , cu spaima, cu grija si cu teama!

Multora dintre noi ne-a ajuns rusinea de a fi romani si multi au plecat din acestataraincercand sa gaseasca locul unde rusinea si umilinta nu sunt stari de fapt. Dar acolo unde sunt daca inca le este rusine sa fie romani, sa spuna : AJUNGE!!!

Imi amintesc ultimii ani ai regimului Ceausescu cand teama si frica dar mai ales resemnarea si blazarea se citea pe fetele tuturor. Daca ai apucat sau nu acesti anii nu are importanta dar vreau sa va impartasec singura amintire pe care o am din acele zile tulburii din decembrie ’89 cand la radio se anuntase ca sotii Ceausecu au murit, eram in bucataria bunicii mele si imi amintesc bucuria dar retinerea cu care striga: ”URA!!!!” ,”Am scapat!!!”. Desi se bucura ca in sfarsit acea teroare si frica se terminase avea acea retinere ce isi avea sursa in anii multi de oprire in a spune ce credea! Acea teama, acea frica care stapanise otaraintreaga, pana o mana de oameni au iesit in strada si au spus : “AJUNGE!!!” si toti  ne-am alaturat lor strigand :“DESTEAPTA-TE ROMANE!!!!”,  imul nostru national defineste exact starea acestei natii ce mereu doarme si mereu trebuie impinsa sa se trezeasca dintr-un somn comatos.

Astazi ma uit la ea, batrana si bolnava, chinuindu-se cu o pensie mizera, bolnava umbland pe la usile unui sistem medical mai bolnav ca ea. Ma uit la ea si citesc in ochii ei teama si frica pentru ziua de azi si de maine si vad ca nu mai are putere asa ca strig eu pentru ea : AJUNGE!!!!!!

Nu tin partea nici unui politician si nu il laud , nu spun ca unul sau altul este mai bun decat altul dar vreau sa va intreb : Va este rusine ca sunteti romani? Va este teama ? Va simtiti umiliti?

Ca roman ce nu am plecat din acestatara, pentru ca inca mai cred in ea si inca mai cred in mandria de a fi roman va intreb acestea pentru ca strig astazi : AJUNGE!!!! Nu mai vreau sa fiu umilit!!!

Nu mai vreau!!!!!!!!!!! AJUNGE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Andreea

Andreea… e copilul uitat… e copilul ce a ras si a plans  din toata inima.

Andreea radea in fiecare zi. Andreea era spontana si cu lipici. Andreea stia sa iubesca asa cu doar copii stiu, inocent si cu daruire. Andreea spunea ce ii trecea prin minte. Andreea stia sa viseze… si sa spere…

Andreea era trista.Andreea plangea mult si avea atacuri de panica.Andreea traia cu frica. Andreea nu vedea dincolo de norii grei. Andreea isi dorea sa nu mai fie…

Andreea a incetat sa mai existe o data cu Ella, de parca fara ea existenta ei ar fi fost inutila, si intr-un fel, nu putea exista fara ea, pentru ca Andreea existase pentru a o intanli pe Ella si pentru ca astfel tot ce crezuse sa primeasca suprema confirmare si apoi sa … devina altceva. Dar il loc de transformare … a preferat sa se intoarca la locul de unde aparuse.

Andreea inca mai rade, Andreea inca mai plange si inca mai iubeste , sunt  zile cand o mai aud si imi spune ca nu ar fi crezut niciodata ca visele ei se vor indeplinii dar imi sopteste sa mai si zambesc sa rad mai mult si sa traiesc cu sufletul.

As vrea, as vrea dar ranile, ranile care nu se inchid , sunt ale ei si desi ea nu le mai simte eu le port in fiecare zi. Si doar in zilele cand pot zambi cu adevarat ii las libertatea de a fi din nou ea…. adica toata un zambet, aiurita, cocheta si mereu … iubita, asa cum ar fi trebuit un copil, din toata inima si cu daruire.

Niki & The Dove – The Drummer