Andreea

Andreea… e copilul uitat… e copilul ce a ras si a plans ┬ádin toata inima.

Andreea radea in fiecare zi. Andreea era spontana si cu lipici. Andreea stia sa iubesca asa cu doar copii stiu, inocent si cu daruire. Andreea spunea ce ii trecea prin minte. Andreea stia sa viseze… si sa spere…

Andreea era trista.Andreea plangea mult si avea atacuri de panica.Andreea traia cu frica. Andreea nu vedea dincolo de norii grei. Andreea isi dorea sa nu mai fie…

Andreea a incetat sa mai existe o data cu Ella, de parca fara ea existenta ei ar fi fost inutila, si intr-un fel, nu putea exista fara ea, pentru ca Andreea existase pentru a o intanli pe Ella si pentru ca astfel tot ce crezuse sa primeasca suprema confirmare si apoi sa … devina altceva. Dar il loc de transformare … a preferat sa se intoarca la locul de unde aparuse.

Andreea inca mai rade, Andreea inca mai plange si inca mai iubeste , sunt  zile cand o mai aud si imi spune ca nu ar fi crezut niciodata ca visele ei se vor indeplinii dar imi sopteste sa mai si zambesc sa rad mai mult si sa traiesc cu sufletul.

As vrea, as vrea dar ranile, ranile care nu se inchid , sunt ale ei si desi ea nu le mai simte eu le port in fiecare zi. Si doar in zilele cand pot zambi cu adevarat ii las libertatea de a fi din nou ea…. adica toata un zambet, aiurita, cocheta si mereu … iubita, asa cum ar fi trebuit un copil, din toata inima si cu daruire.

Niki & The Dove – The Drummer

  1. No comments yet.

  1. No trackbacks yet.

You must be logged in to post a comment.