Archive for May, 2011

Perspectiva din doua puncte

Iubesc orasul acesta din tot sufletul meu, ma face sa ma simt acasa, chiar si cand este pustiu imi ofera un sentiment de implinire si simt cum golul ce ma cuprinde uneori, este umplut stand in mijlocul strazii ce imi sopteste usor.

Acum sapte ani cand am stat pentru prima data  in orasul sufletului meu aveam ca perspevtiva privind pe fereastra centrul orasului si o parte din zona campusului, imi amintesc ca la capatului culoarului  era balconul, de unde se vedeau, dupa copacii, blocurile micute si tramvaiele, strada agitata la orele de varf si in acelasi timp atat de calma.

Acum trec in fiecare zi prin fata cladirii respective si vad balconul de unde priveam strada si imi amintesc in fiecare zi ca firul sortii este atat de necunoscut… si plin de ocolisuri dar are un un scop…. Atunci … vroiam sa pot merge din nou, doream sa ma pot plimba, sa pot sa alerg, sa nu mai depind de morfina pentru a supravietui zilei, eram atat de speriata si atat de trista ca nu credeam ca voi mai putea sa fac o plimbare printre cladirile ce completau panorama. Dar in acelasi timp simteam cum orasul imi vorbeste si cum imi dadea putere, cum ma incurajeaza si cum imi soptea  ca o mama iubitoare ce isi vede copilul ratacitor acasa.

Nu am inteles niciodata de ce m-am simtit mereu acasa in acest oras, de ce am trait toata viata cu sentimentul permanent ca aici trebuie sa fiu, de ce golul acela din coltul inimi mele s-a umplut in momentul in care am facut primul pas pe strazile acestui oras. Este un sentiment inexplicabil, o  stare de spirit, ceva ce vibreaza in interiorul meu si ma face sa fiu asa cum, in interiorul meu, stiam ca trebuie sa fiu dar din cauza conjucturiii a trebuit sa ma ascund… Nu stiu de ce, probabil ceva din mine imi cerea sa vin aici pentru a gasi ceva, acel ceva care sa ma defineasca si care sa imi reaminteasca un sentiment de mult uitat, acela ca nu esti singur si ca poti fi tu … indiferent cum ai fi…

Asa ca astazi voi merge intr-o plimbare, prin fata acelei cladirii, si voi zambi , pentru ca pot sa merg, sa alerg …si … pentru ca si maine voi trece tot pe acolo… si pentru ca ma simt acasa, asa cum nu m-am simtit niciodata, simt ca acel ceva … ce trebuia sa il fac pentru a fi linistita … in sfarsit … l-am gasit.

The Verve – Bitter Sweet Symphony

Ceva…

Cu greu imi gasesc cuvintele sa descriu ce se intampla acum… nu pot gasi un cuvant care sa cuprinda starea actuala. As dori sa pot face o fotografie mentala a tuturor emotiilor ce ma stabat acum… . Desi viitorul este atat de departe si pare atat de nesigur … clipa de acum este o clipa de liniste… .

Uitasem ce inseamna linistea…, ce inseamna sa zambesti …, sa simti cum sufletul iti este stabatut de un val de speranta si de incredere… Si desi acum totul este un haos in jurul meu, acolo este ceva, acel ceva care ma face sa zambesc, sa fiu fericita si sa … simt o liniste, ca marea intr-o zi de vara, calma si atat de lina …

Sunt fericita asa cum nu am crezut ca pot fi, de acolo, din locul acela , unde copilul din cutie a iesit afara si zambeste la soare ….

Multumesc copil!