Archive for October, 2010

Intuneric

Se intampla in unele zile sa nu vezi lumina, indiferent cat de mult te-ai concentra . Stai in intuneric si incerci sa suprinzi orice lungime de unda a lumini pentru a oferii un contur ambientului ce te inconjoara. Ciudat este ca nu exista intuneric complet si totusi uneori avem senzatia ca un imens intuneric ne cuprinde mintea si sufletul, ne inconjoara si simtim chiar o imbratisare binefacatoare ce cuprinde toate grijile, suferintile si amintirile dureroase si le alunga, ni-le ia si le pune intr-un loc si mai intunecos unde nu pot si vazute, simtite, atinse… . Senzatia este eliberatoare si ne agatam de ea ca de un drog ce poate aduce linistite unui suferind. Si cauti inturericul ca un narcoman in nevoia unei doze, astepti orele in care te vei intalii  cu linistea sufletului, ce sufera in orele zilei care se scurg incet, incet… incet…

Dar ce se intampla atunci cand nici macar intunericul numai poate atenua tusele dureroase, pentru ca lumina patrunde incet si contureaza ceea ce nu vrem sa vedem si initial incerci sa ignori ceea ce se afla in fata ochilor tai dar devine din ce in ce mai clar, capata o forma din ce in ce mai definita ce nu mai poate fi ignorata .

Si singura solutie ce pare salavatoare este lumina , acea lumina puternica si calda ce este orbitoare …

Falco Out Of The Dark

Out of the Dark
(Börger/Falco)

I can never get enough of you
You are in each breath
Everything revolves around you
Why me of all people?

Count the hours, the seconds
But time seems to stand still
I’ve slaved away, tried to find my way out
Leave me be!

What else do you want, you want my days numbered
Why must you torment me with my longing,
Your hell burns in me
You are my life-elixir
I am torn
When will you come to kiss my wounds.

Out of the dark… do you hear the voice that says to you
Into the light… I give up and close my eyes
Out of the dark… do you hear the voice that says to you
I give up and you waste your tears to the night

I am ready, because it is time
For our bond over eternity
You are already there, quite near, I can feel you
I’ll let you entice me, abduct me
In your power tonight for the last time

Give me your hand, my life, name your price
I give you yesterday, today and tomorrow
Then the set closes
No way back, the white light approaches
Piece for piece, I want to give in,
Must I die, In order to live?

Out of the dark…

Intrebare

Doar o viata traiesc … si … o pun intr-o sticla si o privesc ca un spectator la un spectacol mut. Doar una, nu mai exista alta in care sa pot face ce nu am facut in aceasta si ma mira ca desi este un adevar cunoscut sunt o lasa si mi-e teama sa aleg uneori calea cea mai plina de adventura. Totul este programat, ca un orar fix, minutele, orele, zilele, lunile, ani si te trezesti intr-o buna dimineata ca ai timpul trece si acum cand scriu aceste randuri si in loc sa fiu acolo… acolo… unde viata se desfasoara… unde exista… ceva… eu stau aici si scriu lucruri fara noima si sens ce nu fac altceva decat sa fie o proza proasta despre … nici eu nu stiu… ce nu fac… si mi-a fost prea frica sa fac. In loc sa am mai mult curaj si in loc sa plang as putea sa rad, in loc sa ma simt singura sa imi caut prietenii si sa le tin companie, in loc sa  imi ascund emotiile as putea sa le exprim asa cum sunt ele… curate, fara filtre, fara bariere, sa rad din inima, sa fiu acolo unde ar trebui sa fiu, sa plang daca asta simt si sa nu ma mai ascund dupa conventii si bariere…. pentru ca doar o viata am si nu vreau sa ma uit in urma asa cum fac acum si sa imi para rau ca nu am zambit mai mult, ca nu am iubit mai mult, ca nu am spus ce simt, ce gandesc, ce vreau… .

Acum vreau sa fiu eu, asa cum sunt eu, dar imi este atat de teama , atat de frica, pentru ca ochii ce ma privesc nu ma pot intelege… si atunci ce poti face? Esti la o rascruce de drumuri si vezi in fata ta doua cai, una lina si usoara  si cealalta e plina de suisuri si coborasuri …

Voi ce ati face … ?

Robert Miles – Paths