Archive for August, 2010

Noaptea…

In serile de vara cand orasul incepe sa se linisteasca si soarele a apus de mult totul capata o alta forma si dimensiune. Gandurile ascunse pot iesi la iveala sub protectia intunericului. Orasul … noaptea … capata o alta forma si dimensiune, cladirile , strazile, copaci … . Noaptea orasul capata o alta insufletire decat ziua cand este fundalul zbuciumului sufeletelor care il populeaza. Noaptea invaluie in mister fiecare coltisor si ofera o alta stralucire, mai mistica si mai iertatoare a orasului. O cladire veche ce a vazut perindandu-se prin fata ei generatii dupa generatii, ce la vremea ei a fost o noutatate arhitecturala si era eticheta bunului gust si a opulenetei, acum cazuta in uitare si in delasare, cu colturile lovite si peretii decolorati si scorojiti, noaptea isi recapata farmecul de alta data. Intunericul o invaluie si ii da un aer misterios ca o femeie trecuta de prima tinerete  care la lumina unei lumanari este cea mai frumoasa, cu un farmec si patina aparte, ca un vin vechi ce a stat intr-o pivnita uitata si o data degustat te transpune in timpul cand strugurele din care a fost stors inca statea pe vita de vie.

Un farmec care se contopeste cu misterul , ce te face sa vrei sa vezi mai mult  dar esti limitat de lumina difuza ce iti stimuleaza imaginatia si perceptia.

Sa te plimbi noaptea pe starzile pustiite ale orasului cand intanlesti in cale doar un motan plecat in vizitele sale nocturne, iti confera o alta imagine a spatiului in care vietuiesti, incepi sa observii detalii care pana atunci nu le-ai sesizat dar si ofera o imagine mai blanda si mai frumoasa tot ce te inconjoara. Griul devine pastel, kitch-ul are farmecul lui si vechiul devine nou.

Iubesc orasul, dar cel mai mult il iubesc noptea cand stand pe o banca in fata unui cladiri din vremuri mult apuse pot sa ii ascult povestea si sa ii vad stralucirea de alta data.

Rasaritul este momentul in care toate spiritele dezlantuite de misterul noptii se ascund … dar daca ai rabdare…. noaptea urmatoare le poti intanlii din nou.

Ploua… in sfarsit…

Dupa mai bine de 3 saptamani de caldura de nesuportat in care parca si gandurile se dilatau si deveneau din ce in ce mai neclare, in care totul in jurul tau era o ceata si care nu mai puteai sa distingi ce si cine esti … astazi… in sfarsit … a venit o binecuvantata ploaie care a adus un pic de claritate si ratiune… .

Imi place vara pentru caldura ei, caldura ce te face sa fii mai destins, mai calm, mai dezinhibat, dar trebuie sa admit ca ultimile saptamani au fost un chin mental si fizic.

Simteam cum materia din jurul meu devenea o mare de plasma, se dilata din ce in ce mai mult si totul devine o mare amestec in care ma topeam usor si …. sincer imi doream sa ma topesc, sa ma amestec printre tot ce ma inconjoara , sa uit ce sunt ,ce simt,  sa imi uit compozitia si  …  sa ma pierd … in materie .

Dar astazi a venit… binecuvantata ploaie, cea datatoarede viata, care linistete trupul si sufletul, care te readuce la viata si care te defineste.

Senzatia ploii de vara pe pielea incinsa, sentimentul de eliberare, de liniste, desi in jurul tau nori, la nivel de atom, se zbuciuma si creaza o reactie chimica datatore de viata, este cea mai extraordinara senzatie pe care creierul o poate crea, receptorii sunt atat de stimulati si transmit senzatia accea de nedescris ce duce la eliberarea endorfinelor care  te fac sa  simti ca traiesti … .

Cerul iti aduce aminte ca traiesti prin miracolul vietii….