Archive for July, 2010

inca o data…

Mi-am facut o promisiune, ca nu voi mai gusta amarul infrangerii, dar… uneori tentatia este mult prea mare!

Dupa ce simtii in gura, ca atunci cand iti gusti sangele dupa un pumn primit direct in fata, gustul acela metalic si umiltor al sangelui, instinctul primar te indeamna, din manie combinata cu teama si instincul de conservare care tipa in minte,  sa ripostezi .

Furia, indreptata catre cel ce te-a lovit, te indeamna sa te ridici sus si sa lovesti si tu, cu toata puterea , … sa stergi umilita, sa te razbuni si sa iti recapeti respectul de sine.

Dar ce faci cand cel ce loveste in respectul tau fata de tine  esti chiar tu…?

Cum gasesti puterea sa te ridici, sa stergi umilita, sa te privesti in oglinda, plin de manie si cu orgoliul ranit? Cum poti sa iti  ierti greseala, cum poti sa iti recapeti respetul de sine?

Cum poti gasi puterea sa privesti oameni din jurul tau in ochi si sa le zici ca … da, ai gresit si cum poti sa le ceri sa nu te priveasca diferit, sa fii mai putin in fata lor…?

Primul vis – Primul regret

Ella… imi este asa dor de ea, chiar daca sunt zile sau luni in care nu  ma mai gandesc la ea, suflet curat si bun, suflet caruia vroiam sa ii ofer  fericirea,  dar care,  am realizat mai tarziu era chiar opusul la ceea ce visa ea sau mai bine zis, cred eu ca isi dorea. Visam sa locuim impreuna intr-un apartament pe strada Pictor Andreescu, acuma mi se pare un pic ironic pentru ca este o strada chiar langa cimitir si ea chiar acolo a ajuns, inainte de vreme, dar ma bucur ca astfel, Dumnezeu a scutit-o de dezamagirile vietii.

Cred ca ea isi dorea sa fie sanatoasa, sa iubesca, sa aiba o familie si copii,  dar eu in mintea mea egoista o vroiam doar pentru mine , dar ca sa imi gasesc o scuza, era visul meu… .

Imi lipeseste bunatatea ei si capacitatea ei de a nu judeca , de accepta fiecare persoana indiferent, indiferet de ce, cum, cat si in ce fel….

Era o zi de inceput de martie, una din zilele acelea de sfarsit de iarna cand inca mai ninge cu fulgi mari, dar imi amintesc ca atunci cand am intrat in incapere era un soare orbitor care o inconjura din spate ca un halou de lumina dumnezeiasca, pentru ca atunci, in acel punct al vietii mele era un inger venit de sus sa imi aduca raspunsul la intrebarea care ma chinuia. Nu avut mult timp sa o cunosc, deoarece a plecat prea repede dintre noi, dar cred ca a fost singurul suflet care l-am cunoscut cu adevarat, pentru ca desi suna banal,  ne citeam gandurile,  stiam ca va spune inainte sa zica si ii auzeam vocea in minte.

Cand a murit, cu o seara inainte sa aflu ca nu mai este printe noi, am simtit cum o parte din sufletul meu a disparut, imi amintesc si acum era duminica seara, ora 9, stateam fara nici un motiv pe intuneric si m-a cuprins un mare gol… .

Regrete… in viata sa nu regreti nimic, indiferent ce si cum faci, cred ca nu ar trebui sa regreti nici macar atunci cand ai esuat , pentru ca astfel ai avea un alt regret, mai mare, ca nu ai incercat…. .

Atunci am avut primul regret al vietii mele. Ma sunase cu trei zile inainte,  ma rugase sa vin la ea sa o vad…  si nu m-am dus. Stia…  ca va muri… stia ca atunci cand voi veni eu nu o voi mai gasi.Regret ca nu m-am dus cand m-a chemat si regret ca nu i-am spus ca o iubesc, asa cum iti iubesti sufletul pereche , suflet chinuit, suflet dezamagit, dar suflet bun si iubitor … atat de iubitor…

Singura impacare o am acum este ca stiu ca este acolo undeva , unde  si-a gasit linistea , si stie ca o iubesc si ca mi-e dor de ea, si ca un inger vine in visele mele si imi da putere si  imi spune … ca intotdeauna ca  “ Totul va fi bine!”  si …. ca intotdeauna … are dreptate…

Te iubesc  Ella si mi-e dor de tine!

PS: Pentru a respecta dreptul la intimitate numele sunt schimbate!

http://www.youtube.com/watch?v=VRqkT0jIa0k&feature=related