Past Tense – Timpul Trecut

Cum sa lasi in urma ceva ce te defineste?

Sunt rezultatul trecutului meu. Cu zambete si lacrimi, cu frici si bucurii, cu spaime si rasete. Mereu in extreme… fara prea mult calm, fara prea multa liniste. Fara clipe in care sa ma opresc si respir… De ce? Si acum zambesc printre lacrimi pentru ca …,pur si simplu : pentru ca.

Daca am putea, am lasa trecutul in urma? Cati dintre noi ar vrea sa inchida usa trecutului definitiv? Am fii in stare se uitam TOTUL? Dar, cred ca intrebarea este AM VREA? Cati dintre noi am vrea sa ne trezim maine si sa uitm cu totul cine suntem. Cu siguranta avem momente si perioada pe care le-am dori sterse , dar ne-ar place sa devenim alticineva?

Suntem suma toturor actiunilor facute de noi. Actiuni care, fara sa ne dam seama, au un efect, uneori mai evidente , alteori cu efect intarziat, unori care ne afecteaza fara sa ne dam seama ca sunt efectul acelor actiuni.

Sunt astazi ceea ce trecutul m-a facut, prin actiunile mele si uneori , dar uneori as vrea sa fi facut unele lucruri diferit. As fi vrut sa am posibilitatea sa fi facut lucrurile diferit. As fi vrut sa am macar optiunea sa fac ALTFEL. Dar din pacate nu as fi eu astazi cea care ar fi vrut sa schimbe ceva daca nu as fi trecut prin acele experiente.

Putem lasa trecutul in urma, putem uita de unde si cine suntem, putem sa inchidem usi din viata noastra pentru ca sunt capitole prea dureroase sau vreu pur si simplu sa uitam ca au existat… da … atata timp cat chiar vrem cu adevarat.

Am uitat cat de mult m-a durut ca Ella nu mai este, am uitat prieteni care m-au ranit, am uitat ca am iubit o data, am uitat ca am esuat in face ce mi-am dorit, am uitat ca am avut vise , am uitat ca mi-am dorit mai mult… pentru ca astazi este mai importanta ca ieri, pentru ca astazi pot sa schimb ziua de maine, pentru astazi pot fi cine vreau eu… si maine la fel… Pentru ca pur si simplu e mai usor sa deschizi o usa noua si sa zambesti la ce este in fata, chiar daca iti este frica, decat sa privesc la ceea ce , oricum, nu mai pot schimba.

Asa ca, da, pot uita trecutul, sunt rezultatul zilei de  astazi, iar maine voi fi rezultatul zilei de azi. Asa ca prefer sa ma gandesc la mine, cea ce iubeste  si rade si plange si zambeste si ii este frica si  are speranta ASTAZI.

Arde

Si nu a nins…

Anul acesta a nins atunci cand s-au implinit 13 de ani de cand Ella a plecat sa isi gaseasca linistea si pacea si atunci cand  am redevenit eu… oficial cu o poza sinistra :)

Anul acesta nins pentru ca desi mi-a fost dor de tine te-am simtit langa mine, anul acesta a nins plimbandu-ma pe strazi familiare dar care nu imi mai sopteau nimic din ceea ce am lasat in urma. Anul acesta a nins in prima zi de Craciun.

In dimineata primei zile de Craciun priveam pe fereastra, savurand cafeaua cu lapte si ma gandeam ca singurul lucru care lipseste ca sa fiu fericita cu adevarat este sa ninga… si a nins … cu fulgi mici si rari… dar a nins ca o indeplinire a dorintei mele de Craciun, pentru ca altceva nu mai imi doream… am deja totul…

Anul acesta am lasat in urma tot cea fost trist si ce mi-a intunecat sufletul, am lasat ca tot ce e sufoca incet sa se scurga pe langa sufletul meu, toata apasarea norilor grei de iarna care fac ca drumul meu sa fie inzapezit si greu de parcurs. Asa ca nu a nins in sufletul meu, doar spoardic pe fereastra…

Lykke Li – I Follow Rivers

Andreea

Andreea… e copilul uitat… e copilul ce a ras si a plans  din toata inima.

Andreea radea in fiecare zi. Andreea era spontana si cu lipici. Andreea stia sa iubesca asa cu doar copii stiu, inocent si cu daruire. Andreea spunea ce ii trecea prin minte. Andreea stia sa viseze… si sa spere…

Andreea era trista.Andreea plangea mult si avea atacuri de panica.Andreea traia cu frica. Andreea nu vedea dincolo de norii grei. Andreea isi dorea sa nu mai fie…

Andreea a incetat sa mai existe o data cu Ella, de parca fara ea existenta ei ar fi fost inutila, si intr-un fel, nu putea exista fara ea, pentru ca Andreea existase pentru a o intanli pe Ella si pentru ca astfel tot ce crezuse sa primeasca suprema confirmare si apoi sa … devina altceva. Dar il loc de transformare … a preferat sa se intoarca la locul de unde aparuse.

Andreea inca mai rade, Andreea inca mai plange si inca mai iubeste , sunt  zile cand o mai aud si imi spune ca nu ar fi crezut niciodata ca visele ei se vor indeplinii dar imi sopteste sa mai si zambesc sa rad mai mult si sa traiesc cu sufletul.

As vrea, as vrea dar ranile, ranile care nu se inchid , sunt ale ei si desi ea nu le mai simte eu le port in fiecare zi. Si doar in zilele cand pot zambi cu adevarat ii las libertatea de a fi din nou ea…. adica toata un zambet, aiurita, cocheta si mereu … iubita, asa cum ar fi trebuit un copil, din toata inima si cu daruire.

Niki & The Dove – The Drummer

Din nou toamna

Afara-i toamna, frunza ‘mprastiata,
Iar vantul svirle ‘n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr’un cias gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zinei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat’aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scanduri…
Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii.

(Mihai Eminescu)

Privind in sus

Uneori nu ne ramane dacat sa privim in sus. Ce altceva putem face?

Calea pe care pasim este una plina de necunoscute si nu intotdeauna ne duce acolo unde am vrea. Uneori stam intre statii si asteptam trenul spre urmatoarea destinatie si el nu mai vine, sau poate in timp ce stateam pe peron eram preocupati de altceva si trenul a plecat fara noi. Sau poate noi am vrut sa nu ne urcam in acel tren. Sau poate am  coborat din el inainte de a ajunge la destinatie.

Remuscari si regrete… regretul ca ai esuat, regretul ca inca o data ai gresit si ca defapt nu exista un tren al tau si toata viata esti un calator fara bilet in trenurile altora.

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru­găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă­cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”                   Octavian Paler “Viata ca un peron”

Noaptea – Iasi vs. Bacau